STROH s. n. 1. (Uneori determinat prin «de fîn») Rămășiță de fîn care se adună din șopron sau din iesle și cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii de piept și scăldători pentru copii. Știu rînduiala lehuzelor ș-a copiilor celor mărunței. Știu să-i scald cu stroh de fîn. SADOVEANU, Î. A. 73. 2. Strat de paie servind de culcuș pentru animale; așternut de paie. O claie de păr negru, aspru și încîlcit la un loc cu paiele murdare și gălbii ale strohului cald, din care chiar atunci se părea că ieșise. HOGAȘ, M. N. 82. De cîte ori îți fi dormit în stroh și pe tîrnomată, să am eu acum atîția bani în pungă, nu mi-ar mai trebui alta. CREANGĂ, P. 255.