2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străfloca [At: DR. V, 294 / V: ~foca, ~rof~, ~rofloci, ~rofo~, ștofloci, ștrofloci / Pzi: străfloc / E: stră- + floc] 1-2 vtr A (se) zbârli. 3-4 vtr A (se) ciufuli (1). 5 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A scărmăna (1). 6 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A flocăi1 (1). 7 vr (Trs; d. curcani; îf strofoca) A se înfoia. 8-9 vtr A (se) părui1. 10-11 vtr A (se) bate (59-60).

străflóc, a -á v. tr. (d. floc.Străfloacă, să -oace). Olt. Flocăĭesc răŭ: ĭ-aŭ străflocat dulăiĭ cojocu (NPl. Ceaur, 13).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

străflocá, străflóc, vb. I (reg.) 1. a (se) zbârli; a (se) ciufuli. 2. (despre fulgi, lână) a scărmăna; a flocăi. 3. (refl.; în forma: strofoca; despre curcani) a se înfoia. 4. a (se) părui, a (se) bate.

stroflocí, stroflocésc, vb. IV (reg.) V. străfloca.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

strofoca, strofoc v. r. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-și da silința.

Intrare: stroflocire
stroflocire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stroflocire
  • stroflocirea
plural
  • stroflociri
  • stroflocirile
genitiv-dativ singular
  • stroflociri
  • stroflocirii
plural
  • stroflociri
  • stroflocirilor
vocativ singular
plural
Intrare: străfloca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfloca
  • străflocare
  • străflocat
  • străflocatu‑
  • străflocând
  • străflocându‑
singular plural
  • străflo
  • străflocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfloc
(să)
  • străfloc
  • străflocam
  • străflocai
  • străflocasem
a II-a (tu)
  • străfloci
(să)
  • străfloci
  • străflocai
  • străflocași
  • străflocaseși
a III-a (el, ea)
  • străflo
(să)
  • străfloce
  • străfloca
  • străflocă
  • străflocase
plural I (noi)
  • străflocăm
(să)
  • străflocăm
  • străflocam
  • străflocarăm
  • străflocaserăm
  • străflocasem
a II-a (voi)
  • străflocați
(să)
  • străflocați
  • străflocați
  • străflocarăți
  • străflocaserăți
  • străflocaseți
a III-a (ei, ele)
  • străflo
(să)
  • străfloce
  • străflocau
  • străfloca
  • străflocaseră
străfoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strofloca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strofloci
  • stroflocire
  • stroflocit
  • stroflocitu‑
  • stroflocind
  • stroflocindu‑
singular plural
  • stroflocește
  • stroflociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stroflocesc
(să)
  • stroflocesc
  • strofloceam
  • stroflocii
  • stroflocisem
a II-a (tu)
  • stroflocești
(să)
  • stroflocești
  • strofloceai
  • stroflociși
  • stroflociseși
a III-a (el, ea)
  • stroflocește
(să)
  • stroflocească
  • stroflocea
  • strofloci
  • stroflocise
plural I (noi)
  • stroflocim
(să)
  • stroflocim
  • strofloceam
  • stroflocirăm
  • stroflociserăm
  • stroflocisem
a II-a (voi)
  • stroflociți
(să)
  • stroflociți
  • strofloceați
  • stroflocirăți
  • stroflociserăți
  • stroflociseți
a III-a (ei, ele)
  • stroflocesc
(să)
  • stroflocească
  • strofloceau
  • strofloci
  • stroflociseră
strofoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)