O definiție pentru stroflocire
Regionalisme / arhaisme
strofloci, stroflocesc, vb. IV (reg.) V. străfloca.
Intrare: stroflocire
stroflocire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||