Definiția cu ID-ul 65680:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIGĂTURĂ, strigături, s. f. Exclamație onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + suf. -ătură.