STRIGI- „buhă, cucuvea”. ◊ L. strix, igis „bufniță, cucuvea” > fr. strigi-, engl. id. > rom. strigi-. □ ~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de păsări de pradă care vînează noaptea, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit, cuprinzînd bufnița, striga, cucuveaua, huhurezul etc.; sin. răpitoare de noapte.