2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.

STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.

STRÍDIE, stridii, s. f. Moluscă comestibilă din clasa lamelibranhiatelor, familia ostreidelor, care trăiește în mările calde și temperate sau în bazine artificiale de cultură (Ostrea edulis). El cel dintîi în oraș știa cînd sosesc stridiile. GANE, N. III 162. Avem stridii, brînzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie. CARAGIALE, O. II 82. Merge... la țărmurile mării de căuta ceva stridii pentru mîncare. DRĂGHICI, R. 149.

STRÍDIE ~i f. Moluscă marină comestibilă. [G.-D. stridiei; Sil. -di-e] /<ngr. strídhi

Stridie (Leon) m. alt nume dat lui Leon Tomșa.

stridie f. scoică de mare. [Gr. mod. OSTRÍDI (STRÍDI)].

strídie f. (ngr. [o-]stridi, d. vgr. óstreon, stridie; turc. istridia, istridie, pop. stridia; lat. óstrea, it. óstrica, fr. huître, sp. ostra; germ. auster; ung. osztriga, sîrb. ostriga, rus. ústrica. V. ostrac). Un fel de scoĭcă comestibilă din care se scoate sidefu și mărgăritaru. V. stavrid. – Cultura stridiilor se face în parcurĭ speciale, ca la Arcachon și Saintonge (Francia) saŭ Ostenda (Belgia). Se recomandă să nu le mănîncĭ în lunile fără r (Maĭ, Iuniŭ, Iuliŭ, August). Ele transmit de multe orĭ tifosu, și de aceĭa e maĭ bine să nu le mănîncĭ nicĭ-odată, că nicĭ nutritive nu-s, nicĭ foarte gustoase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strídie (-di-e) s. f., art. strídia (-di-a), g.-d. art. strídiei; pl. strídii, art. strídiile (-di-i-)

strídie s. f. (sil. -di-e), art. strídia (sil. -di-a), g.-d. art. strídiei; pl. strídii, art. strídiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÍDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare.

STRIDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strídie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704).

Intrare: stridie
  • silabație: -di-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stridie
  • stridia
plural
  • stridii
  • stridiile
genitiv-dativ singular
  • stridii
  • stridiei
plural
  • stridii
  • stridiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Stridie
Stridie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.