STRICNINĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), folosită în medicină ca tonic cardiac și respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine.

stricnină sf [At: ANTONESCU, D. / S și: strichnină / Pl: ? / E: fr strychnine, ger Strychnin] Substanță foarte toxică extrasă din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica) și întrebuințată în medicină pentru stârpirea animalelor mici, vătămătoare culturilor.

STRICNINĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), întrebuințată în medicină ca tonic cardiac și respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine.

STRICNINĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale și se întrebuințează în medicină ca tonic general și în agricultură pentru stîrpirea animalelor mici vătămătoare ogoarelor.

STRICNINĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică și întrebuințat în medicină ca tonic cardiac și respirator. [< fr. strychnine, cf. gr. strycnos – nucă vomică].

STRICNINĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine)

STRICNINĂ f. Substanță toxică sub formă de pulbere cristalizată, incoloră și cu gust amar, extrasă din semințele unui arbore tropical și întrebuințată în medicină. [G.-D. stricninei] /<fr. strychnine, germ. Strychnin

stricnină f. alcaloid vegetal foarte veninos, extras din nuca vomică.

*stricnínă f., pl. e și ĭ (lat strychnos, [d. vgr. stryhnos, plantă solanee], numele științific al planteĭ care produce nuca vomică saŭ turta lupuluĭ). Chim. Un alcaloid vegetal solid, incolor, inodor, amar și foarte veninos.

stricnină s. f., g.-d. art. stricninei

stricnină s. f., g.-d. art. stricninei

stricnină s. f., g.-d. art. stricninei