STREPEZIT, -Ă, strepeziți, -te, adj. (Despre dinți) Iritat de fructe acre. (Fig.) Avea din cînd în cînd cîte un surîs strepezit de parcă ar fi mîncat aguridă. CAMIL PETRESCU, P. 217. Safta plecase cu sufletul strepezit de dezgust. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 215. ♦ (Despre culori) Cu tonuri prea aprinse, care irită vederea. Ion Ozun a trecut cu privirea lui vie, de viezure... la mahalagioaica văpsită înflăcărat sub pălăria de catifea verde-strepezit. C. PETRESCU, C. V. 28.