19 definiții pentru strecurătoare strecătoare strecurător strecuritoare stricurătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Vas de bucătărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

strecurătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) strecurător sn, ~ritoare, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strecura + -toare] 1 Unealtă de gospodărie, de diferite mărimi și forme, având fundul cu găurele sau alcătuit dintr-o sită (de sârmă) folosită pentru strecurat lichide Si: (îvp) strecătoare (1), (reg) strecură, sită, sitică, sitișcă. 2 Pânză rară (de in, de cânepă etc.) sau săculeț de pânză prin care se strecoară laptele (la stână) sau în care se pune cașul, să se scurgă de zer. 3 (Reg) Obiect de piatră sau de fier care se pune pe vatră sub lemnele aprinse, cu scopul de a le ridica pentru a arde mai bine. 4 (Reg) Lingură mare pentru separat urda de zer. 5 (Bot; reg) Cucurig (Helleborus odorus).

STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Unealtă de gospodărie pentru strecurat lichide, avînd fundul de tablă cu găurele sau din sită de sîrmă. Ceaiul era negru fiindcă mama îl fierbea în cratiță dimpreună cu apa. N-avea strecurătoare să opărească firele deasupra paharului. PAS, Z. I 22. ◊ Fig. Pe sus, norii călătoreau prin cerul de fum. Uneori, din strecurătoarea de ceață, sfîrîia pe pămînt o ploaie subțire și rece. DUMITRIU, B. F. 14. În aer era aur și-n gradine miros și-o umbră adînc-viorie... care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. EMINESCU, N. 57. ♦ Pînză rară (sau săculeț de pînză) prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul ca să se scurgă de zer. – Variantă: strecătoáre (DAMÉ, T. 31) s. f.

STRECURĂTOÁRE ~óri f. 1) Vas de bucătărie de formă rotundă, de obicei cu mâner, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Pânză rară prin care se strecoară laptele sau se scurge cașul de zer. [G.-D. strecurătorii] /a strecura + suf. ~toare

strecurătoare f. unealtă de strecurat.

strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru.

strecurător sn vz strecurătoare

strecuritoare sf vz strecurătoare

stricurătoare sf vz strecurătoare

STRECĂTOÁRE s. f. v.strecurătoare.

răzătoáre-strecurătoáre s. f. (gosp.) Obiect de uz casnic, ce servește atât ca răzătoare, cât și ca strecurătoare ◊ „Priviți, de pildă, răzătorile-strecurători din tablă albă.” I.B. 8 IX 67 p. 1 (din răzătoare + strecurătoare)

strecătoáre, V. strecurătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strecurătoáre s. f., g.-d. art. strecurătórii; pl. strecurătóri

strecurătoáre s. f., g.-d. art. strecurătórii; pl. strecurătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRECURĂTOÁRE s. (înv. și pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitișcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, râușor, sitică. (~ de roșii.)

STRECURĂTOÁRE s. v. cucurig.

STRECURĂTOARE s. (înv. și pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitișcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, rîușor, sitică. (~ de roșii.)

Intrare: strecurătoare
strecurătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strecurătoare
  • strecurătoarea
plural
  • strecurători
  • strecurătorile
genitiv-dativ singular
  • strecurători
  • strecurătorii
plural
  • strecurători
  • strecurătorilor
vocativ singular
plural
strecătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strecătoare
  • strecătoarea
plural
  • strecători
  • strecătorile
genitiv-dativ singular
  • strecători
  • strecătorii
plural
  • strecători
  • strecătorilor
vocativ singular
plural
strecurător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strecuritoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stricurătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

strecurătoare strecătoare strecurător strecuritoare stricurătoare

  • 1. Vas de bucătărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ceaiul era negru fiindcă mama îl fierbea în cratiță dimpreună cu apa. N-avea strecurătoare să opărească firele deasupra paharului. PAS, Z. I 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe sus, norii călătoreau prin cerul de fum. Uneori, din strecurătoarea de ceață, sfîrîia pe pămînt o ploaie subțire și rece. DUMITRIU, B. F. 14.
      surse: DLRLC
    • figurat În aer era aur și-n gradine miros și-o umbră adînc-viorie... care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. EMINESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Strecura + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09