STRATÉG, strategi, s. m. 1. (În Grecia antică) Comandant militar al unui polis; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.

strateg sm [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 126^r/34 / V: (înv) ~tig / Pl: ~egi / E: lat strategus, fr stratège. Stratig < ngr στρατηγός] 1 Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice și la romani. 2 Fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 3 Comandant de oști bun cunoscător al strategiei (1). 4 (Pex) Persoană care dirijează cu competență un ansamblu de operații militare, de acțiuni etc. Si: (înv) strategist (4), (îvr) strategic (1). 5 (Pex) Funcția de strateg (2). 6 (Pex) Titlul de strateg (2).

STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.

STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant de oști, cunoscător al strategiei, expert în arta de a purta război. 2. Comandant militar în cetățile Greciei antice; (în special) fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an.

STRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oști cunoscător al strategiei. [Cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].

STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistrați supremi ai Atenei, aleși pe un an. 2. comandant de oști cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competență un oarecare număr de operații, care se descurcă cu abilitate în anumite situații politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)

STRATÉG ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratège

strateg m. general priceput în strategie.

*stratég m. (vgr. strategòs, d. stratós, armată, și ágo, duc, conduc). General (căpitan) distins. V. voĭevod.

stratig sm vz strateg

stratég s. m., pl. stratégi

stratég s. m., pl. stratégi

stratég (-gi), s. m. – Comandant de oști. Fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s. m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s. m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s. f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s. f., din it. stratagemma, sec. XVIII, la Șincai.