13 definiții pentru strateg stratig


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRATÉG, strategi, s. m. 1. (În Grecia antică) Comandant militar al unui polis; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.

strateg sm [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 126r/34 / V: (înv) ~tig / Pl: ~egi / E: lat strategus, fr stratège. Stratig < ngr στρατηγός] 1 Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice și la romani. 2 Fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 3 Comandant de oști bun cunoscător al strategiei (1). 4 (Pex) Persoană care dirijează cu competență un ansamblu de operații militare, de acțiuni etc. Si: (înv) strategist (4), (îvr) strategic (1). 5 (Pex) Funcția de strateg (2). 6 (Pex) Titlul de strateg (2).

STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant militar în unele cetăți ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an. 2. Comandant de oști, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.

STRATÉG, strategi, s. m. 1. Comandant de oști, cunoscător al strategiei, expert în arta de a purta război. 2. Comandant militar în cetățile Greciei antice; (în special) fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an.

STRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oști cunoscător al strategiei. [Cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].

STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistrați supremi ai Atenei, aleși pe un an. 2. comandant de oști cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competență un oarecare număr de operații, care se descurcă cu abilitate în anumite situații politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)

STRATÉG ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratège

strateg m. general priceput în strategie.

*stratég m. (vgr. strategòs, d. stratós, armată, și ágo, duc, conduc). General (căpitan) distins. V. voĭevod.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stratég s. m., pl. stratégi

stratég s. m., pl. stratégi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stratég (-gi), s. m. – Comandant de oști. Fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s. m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s. m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s. f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s. f., din it. stratagemma, sec. XVIII, la Șincai.

Intrare: strateg
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strateg
  • strategul
  • strategu‑
plural
  • strategi
  • strategii
genitiv-dativ singular
  • strateg
  • strategului
plural
  • strategi
  • strategilor
vocativ singular
plural
stratig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)