ștraf² sn [At: MAT. DIALECT. I, 97 / V: (reg) ~reaf / Pl: ~uri / E: ger (din Austria) Straf (wagen)] 1 (Reg) Camion (cu cai). 2 (Mun; îe) A umbla ca un ~reaf A hoinări.

ștraf¹ sn [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 236 / V: (înv) st~, streaf (îrg) ~reaf, ~rof (reg) strio~, ștof, ~ref / Pl: ~uri / E: ger Strafe, rs штраф] 1 (Îvp) Amendă. 2 (Îvp; îlv) A pune (la) ~ (pe cineva) A amenda¹ (pe cineva). 3 (Mun; pex; îf ștreaf) Obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite, până când proprietarul lor plătește amenda. 4 (Îrg) Pedeapsă. 5 (Reg) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.

ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Învechit) Amendă în bani; gloabă. Plătise ștraf la Viena pentru că își bătea servitoarea. GHICA, S. 187. Vine comisariul și te pune la ștraf. ALECSANDRI, T. 40. După taxa pe rachiu figurează în bugetul de venituri comunale taxa de ispașă, ștrafurile, veniturile de la biletele de legitimare pentru oameni și pentru vite. I. IONESCU, D. 102.

ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).

ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).

straf sf vz ștraf¹

strioaf^[1] sn vz ștraf¹

ștof sn vz ștraf¹

ștreaf¹ sn vz ștraf

ștreaf² sn vz ștraf

ștref sn vz ștraf

ștrof² sn vz ștraf

ștreaf, V. ștraf.

ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri

ștraf (înv.) s. n., pl. ștrafuri

ștraf s. n., pl. ștrafuri

ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).

ȘTRAF s. v. amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune.

ștraf s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENALIZARE. SANCȚIUNE.

ștraf², ștrafuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.

ștraf¹, ștrafuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.

ștraf, ștrafuri, s.n. (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc, de regulă, tractată de cai; a înlocuit, în a doua jumătate a sec. al XX-lea, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli: „Dacă-n ștraf tu m-ai lua / Doamne, rău nu ți-ar părea” (Bilțiu, David, 2007: 260). – Din germ. Straf(wagen) (MDA).

ștraf, ștrafuri, s.n. – (reg.) Căruță cu ladă, asemănătoare unei remorci, cu roți de cauciuc; de regulă, tractată de cai. A înlocuit, în a doua jumătate a sec. XX, căruțele cu roți de lemn, tractate de vaci sau bivoli. – Din germ. Straf (wagen) (MDA).