8 definiții pentru stradal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRADÁL, -Ă, stradali, -e, adj. Care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri. – Din it. stradale.

STRADÁL, -Ă, stradali, -e, adj. Care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri. – Din it. stradale.

STRADÁL, -Ă adj. De stradă, al străzii. [< it. stradale].

STRADÁL, -Ă adj. al străzii, de stradă. (< it. stradale)

stradál, -ă adj. Care dă către stradă; care aparține străzii ◊ „Mobilierul stradal de pe cele cinci artere va spori prin montarea a 200 de bănci pentru odihnă.” I.B. (f.z.) V 84 p. 6. ◊ „[Comerțul] stradal – care se efectuează pe stradă, în chioșcuri etc.” R.l. 18 II 92 p. 5. ◊ „3 camere, etaj 2, stradal, decomandat [...]” R.l. 10 III 94 p. 11; v. și 21 I 97 p. 17; v. și micromagazin (1977) (din it. stradale; DEX, DN3)

STRADÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de stradă; referitor la stradă. /<it. stradale

*stradál, -ă adj. (it. stradale). De stradă: circulațiune stradală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stradál adj. m., pl. stradáli; f. stradálă, pl. stradále

stradál adj. m., pl. stradáli; f. sg. stradálă, pl. stradále

Intrare: stradal
stradal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stradal
  • stradalul
  • stradalu‑
  • strada
  • stradala
plural
  • stradali
  • stradalii
  • stradale
  • stradalele
genitiv-dativ singular
  • stradal
  • stradalului
  • stradale
  • stradalei
plural
  • stradali
  • stradalilor
  • stradale
  • stradalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)