strachină [At: MURNU, GR. 54 / V: sta~, ~raic~, ~ranc~, troc~ / Pl: străchini (reg) ~ne, ~ni / E: ngr ὀστράκηνος] 1 Vas de argilă (smălțuit și decorat) sau (pex) din lemn, (rar) de metal, ușor adâncit și lărgit pe margini întrebuințat (la țară) mai ales ca farfurie Si: blid (1), taler. 2 (Fam; îe) A mânca dintr-o ~ (cu cineva) A fi de aceeași vârstă sau de aceeași condiție socială (cu cineva). 3 (Fam; îe) A lua (sau a prinde, a ridica pe cineva) (ca) din ~ A prinde pe cineva ușor, fără dificultate. 4 (Pex; îae) A lua pe cineva prin surprindere. 5 (Fam; îe) A călca în ~răchini (șîf a călca în ~răchini verzi, a umbla după ~răchini verzi) A avea (sau a umbla după) aventuri amoroase. 6 (Îae) A umbla neatent, cu stângăcie. 7 (Rar; îe) A-i mânca cuiva din ~ A profita de ajutorul material al cuiva. 8 (Îe) A vedea alb în ~ A spera într-o reușită materială, într-o îmbogățire. 9 (Reg; îe) A cădea ca musca-n ~ A nimeri undeva într-un moment nepotrivit. 10 (Pex; îae) A o păți. 11 (Reg; îe) A-i pica mucul în ~na cuiva A plictisi pe cineva cu prezența. 12 (Reg; îae) A cădea pe capul cuiva. 13 (Îvr) Lut ars. 14 (Olt) Farfurie (de porțelan). 15 (Reg; pan) Bucată de ceară de forma unei străchini (1). 16 (Adesea udp „de”, „cu”) Conținutul unei străchini (1). 17 (Pex) Conținutul împreună cu vasul respectiv.