8 definiții pentru strătăia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Pop.) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Pref. stră- + tăia.

STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Stră- + tăia.

STRĂTĂIÁ, strătái, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. Mi-a strătăiat lupul calea astăzi prin pădure. PAMFILE, A. R. 260. Cărări... strătaie poienile. VLAHUȚĂ, la TDRG.

strătăià v. a întretăia: cărări strătaie poienile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strătăiá (a ~) (pop.) vb., ind. 1 și 2 sg. strătái, 3 strătáie, 1 pl. strătăiém, 2 pl. strătăiáți; conj. prez. 3 să strătáie; ger. strătăínd; part. strătăiát

strătăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. strătái, 3 sg. și pl. strătáie, 1 pl. strătăiém; ger. strătăínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂTĂIÁ vb. v. interfera, intersecta, încrucișa, întretăia.

strătăia vb. v. INTERFERA. INTERSECTA. ÎNCRUCIȘA. ÎNTRETĂIA.

Intrare: strătăia
verb (VT106)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strătăia
  • strătăiere
  • strătăiat
  • strătăiatu‑
  • strătăind
  • strătăindu‑
singular plural
  • strătaie
  • strătăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strătai
(să)
  • strătai
  • strătăiam
  • strătăiai
  • strătăiasem
a II-a (tu)
  • strătai
(să)
  • strătai
  • strătăiai
  • strătăiași
  • strătăiaseși
a III-a (el, ea)
  • strătaie
(să)
  • strătaie
  • strătăia
  • strătăie
  • strătăiase
plural I (noi)
  • strătăiem
(să)
  • strătăiem
  • strătăiam
  • strătăiarăm
  • strătăiaserăm
  • strătăiasem
a II-a (voi)
  • strătăiați
(să)
  • strătăiați
  • strătăiați
  • strătăiarăți
  • strătăiaserăți
  • strătăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • strătaie
(să)
  • strătaie
  • strătăiau
  • strătăia
  • strătăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)