strămior, ~oară [At: PĂCALĂ, M. R. 154 / P: ~mi-or / V: (reg) ~meoară, ~mlioară, ~nilioară sf, ~ănior, ~remeor^[1], ~rem~ / Pl: ~i, ~oare / E: stră- + mior] 1 smf (Pop) Oaie sau berbec de doi ani, care merge pe al treilea an de viață. 2 sf (Pop) Oaia care a fătat prima (sau a doua) oară, care are un singur miel. corectată

STRĂMIÓR, -OÁRĂ, strămiori, -oare, s. m. și f. (Popular) Berbec sau oaie în vîrstă de doi pînă la trei ani. – Pronunțat: -mi-or.

STRĂMIÓR, -OÁRĂ, strămiori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stră- + mior.

strămeoară sf vz strămior

strămlioară sf vz strămior^[1] corectată

strănilioară sf vz strămior

strănior, ~oară smf vz strămior

stremeor, ~oară smf vz strămior

stremior, ~oară smf vz strămior

STRĂMIÓR s. (ZOOTEHN.) (reg.) păcuină. (~ul este oaia sau berbecul cam de 3 ani.)

*STRĂMIOR s. (ZOOTEHN.) (reg.) păcuină. (~ este oaia sau berbecul cam de 3 ani.)

strămiór, strămioáră, s.m. și f. (pop.) 1. (s.m. și f.) oaie sau berbec de doi ani, care merge pe al treilea an de viață. 2. (s.f.) oaie care a fătat prima sau a doua oară, care are un singur miel.