2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strâmtici a [At: DDRF / V: (pop) ~rim~ / Pl: ~ele / E: strâmt + -ică] 1-6 (Șhp) Strâmticel (1-6).

STRÂMTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, strâmticei, -ele, adj. Diminutiv al lui strâmt; strâmtuț. – Strâmt + suf. -icel.

STRÂMTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, strâmticei, -ele, adj. Diminutiv al lui strâmt; strâmtuț. – Strâmt + suf. -icel.

strâmticel, ~ea a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 216v/19 / Pl: ~ei, ~ele / E: strâmt + -icel] 1-2 (D. cavități, deschizături sau d. spații, încăperi, d. căi de acces, locuri de trecere, d. ape, văi etc. ori d. părți sau porțiuni ale acestora; șhp) (Cam) strâmt (1) Si: (rar) strâmtuț (1-2). 3-4 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau d. părți ale acestora; șhp) (Cam) strâmt (5) Si: (reg) strâmtuliț (1-2). 5-6 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții etc. sau d. părți ale acestora; șhp) (Cam) strâmt (8) Si: (rar) strâmtuț (3-4), (pop) strâmtorel (1-2).

strimtici a vz strâmticel

STRÎMTICÉL, -EÁ, strîmticei, -ele, adj. Diminutiv al lui strîmt; cam strîmt, destul de strîmt. Mi-apuca pe-un colnicel, Pe-un colnicel strîmticel. POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!strâmticél adj. m., pl. strâmticéi; f. strâmticícă, pl. strâmticéle

strâmticél adj. m., pl. strâmticéi; f. sg. strâmticeá/strâmticícă, pl. strâmticéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMTICÉL adj. v. strâmtuț.

STRÎMTICEL adj. strîmtișor, strîmtuț.

Intrare: strâmticică
strâmticică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strâmticel
strâmticel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmticel
  • strâmticelul
  • strâmticelu‑
  • strâmticea
  • strâmtici
  • strâmticeaua
  • strâmticica
plural
  • strâmticei
  • strâmticeii
  • strâmticele
  • strâmticelele
genitiv-dativ singular
  • strâmticel
  • strâmticelului
  • strâmticele
  • strâmticelei
plural
  • strâmticei
  • strâmticeilor
  • strâmticele
  • strâmticelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)