STOSIȘOR, stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. Bărbații... în fiecare seară se strîngeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei, și-și făceau stosișorul obișnuit, care ținea pînă la ziuă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 160. Negustorul... merge să vază ce mai e pe dincolo, pîn odaia unde s-au pus niște orzari să-nvîrtească un stosișor. CARAGIALE, M. 47.