3 definiții pentru stop-cadru

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stop-cádru s. n. (cinem.) Imagine asupra căreia se oprește aparatul de filmat ◊ „Și filmul se sfârșește cu un emoționant stop-cadru al celor doi îmbrățișați.” R.lit. 10 II 77 p. 17. ◊ „[...] acea masă familiară din care filmul își ia stop-cadrele [...]” Sc. 9 VII 80 p. 4; v. și fondu (1976), ralanti //din stop + cadru; DEX-S//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stop-cádru (-ca-dru) s. n., art. stop-cádrul; pl. stop-cádre

stop-cádru s. n., art. stop-cádrul; pl. stop-cádre

Intrare: stop-cadru
stop-cadru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stop-cadru
  • stop-cadrul
  • stop-cadru‑
plural
  • stop-cadre
  • stop-cadrele
genitiv-dativ singular
  • stop-cadru
  • stop-cadrului
plural
  • stop-cadre
  • stop-cadrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)