STOLÓN, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini la noduri și dă naștere unei plante noi. – Din fr. stolon.

STOLÓN, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini și dă naștere unei plante noi. – Din fr. stolon.

STOLÓN, stoloane, s. n. Tulpină (caracteristică căpșunilor și altor plante) care, în contact cu pămîntul, se înrădăcinează și dă naștere unei plante noi.

STOLÓN s.m. Tulpină subțire care se târăște pe sol și formează una sau mai multe rădăcini, dând plante noi. [< fr. stolon].

STOLÓN s. m. tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini, dând naștere la noi plante. (< fr. stolon)

STOLÓN ~i m. Tulpină sau ramură târâtoare care dă rădăcini și formează o plantă nouă în locurile unde contactează cu solul. /<fr. stolon

*stolón m. (lat stolo, -ónis, a. î.). Bot. Tulpină tîritoare. V. butaș.

stolón s. m., pl. stolóni

stolón s. m., pl. stolóni

STOLÓN s. (BOT.) tulpină târâtoare.