stolnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. I, 193 / V: stul~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv стольникъ] 1 sm Titlu dat în Evul Mediu în țările române boierului care se ocupa de masa domnului și uneori îl servea, gustând înaintea acestuia mâncărurile, spre a dovedi că nu sunt otrăvite, și care avea grija aprovizionării cu alimente a curții domnești, a depozitelor cu alimente etc. 2 sm Boier care avea titlul de stolnic (1). 3 sm (Îs) Vel (sau mare) ~ ori ~ mare Dregător de curte cu atribuții speciale legate de masa domnului. 4 sm (Îas) Șeful stolnicilor. 5 sm Șeful bucătarilor de la o curte boierească. 6 sm, (rar) sf (Îvp; pan) Persoană care face invitațiile, conduce alaiul, pregătește și servește masa, toarnă băutura în pahare sau are alte atribuții la nunți, ospețe etc. 7 sm (Olt; spc) Persoană care poartă plosca și bradul la (alaiul de) nuntă. 8 sm (Olt; Trs) Colac de grâu făcut la mari sărbători, la nunți, la praznice etc.