stogos, ~oasă a [At: DDRF / Pl: ~oși, ~oase / E: stog + -os] 1 (Rar; d. oi sau d. rasele de oi; pbl pcf cu stogoș) Stogoș (2). 2 (Reg; d. oameni) Voluminos.

STOGOS, -OASĂ, stogoși, -oase, adj. (Popular) Corpolent, voluminos. El e mare și stogos, Dar la minte mic și prost. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180.

STOGOS, -OASĂ, stogoși, -oase, adj. (Pop.) Corpolent, voluminos. – Din stog + suf. -os.

stogós, -oásă adj. (d. stog). P. P. Iron. Voluminos, mătăhălos.

STOGOȘ, -Ă, stogoși, -e, adj. (Reg.) (Despre oi) Care aparține unei varietăți rezultate din încrucișarea oilor țigaie și țurcană; (despre lână) care provine de la astfel de oi; cu firul lung, gros și drept. – Et. nec.

stogoașă sf, a vz stogoș

stogoș, ~ă [At: I. IONESCU, M. 530 / V: (reg) ~oașă (A: nct)^[1], ~guș smf, a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf stog] 1-2 smf, a (Oaie sau rasă de oi) Care provine din încrucișarea raselor țigaie și țurcană, având caractere intermediare între aceste două rase Si: stogoman (1-2), stogu (1-2) Vz stogos (1), stogoșat (1). 3 a (D. lână) Care este obținută de la oi stogoșe (1). 4 a (Pex; d. lână) Care are firul lung, gros, drept și nu prea aspru Si: stogoman (3). 5 (Reg; d. lână) De culoare naturală, care variază între alb murdar, înspicat cu negru sau maro și negru deschis Si: (pop) sein (1), stogoman (5). 6 a (Ban; d. oameni) Mândru.

stoguș, ~ă a vz stogoș

STOGOȘ, -Ă, stogoși, -e, adj. (Despre oi) Care aparține unei varietăți rezultate din încrucișarea oilor țigaie și țurcană; (despre lână) care provine de la astfel de oi; cu firul lung, gros și drept. – Et. nec.

STOGOȘ, -Ă, stogoși, -e, adj. (Despre oi) Care provine din încrucișarea oilor țigăi cu cele țurcane, avînd lîna groasă și lipsită de ondulații; (despre lînă) provenită de la astfel de oi.

STOGOȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre oi) Care provine din încrucișarea raselor țigaie și țurcană. ◊ Lână ~ă lână cu firul lung, gros și drept. /Orig. nec.

stogoș a. se zice de o varietate de oi (provenită din încrucișarea țigăilor cu țurcanele) cu lâna mai puțin lungă si moale. [Și stogoman, dintr’un primitiv stog, de origină necunoscută].

stogoș (reg.) adj. m., pl. stogoși; f. stogoșă, art. stogoșa, pl. stogoșe

stogoș adj. m., pl. stogoși; f. stogoșă, pl. stogoșe

stogoș adj. m., pl. stogoși; f. sg. stogoșă, pl. stogoșe

STOGOS adj., s. v. stogoș.

stogos adj., s. v. STOGOȘ.

STOGOȘ adj., s. (reg.) stogoman, stogos, stogoșat. (Oi ~.)

STOGOȘ adj., s. (reg.) stogoman, stogos, stogoșat. (Oi ~.)