Definiția cu ID-ul 957768:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fîn, de snopi de grîu etc., clădită în formă cilindrică și terminată printr-un vîrf conic. V. claie, șiră, gireadă. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări... apoi clăile uriașe de paie și de fîn, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore. REBREANU, R. I 116. Un om se urcă pe vîrful stogului, a clăii sau a șurii (girezii) și începe să arunce snopii jos. PAMFILE, A. R. 203. Moșnegi și oameni tineri Și tinere femei Adună fînu-n stoguri. COȘBUC, P. I 215. ◊ (În metafore și comparații) Un munte învălit se înalță stog în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 417. ◊ (Prin exagerare) La răspîntii crește stogul De foi moarte de curînd. TOPÎRCEANU, B. 23. ◊ (Glumeț) Îmi mîncai în pace și neturburat de nimeni și de nimic stogul meu de sarmale. HOGAȘ, DR. II 48.