STOARCERE, stoarceri, s. f. Acțiunea de a stoarce. 1. Presarea, strivirea unui lucru care conține un lichid. Hoștinele ce ies din stoarcerea fagurilor de miere cînd se scoate ceara, fierte cu lapte dulce și cu o lumînare de său, sînt minunate de bune de pus la piept cînd tușești. ȘEZ. III 13. 2. Fig. Obținere, smulgere (cu forța); jefuire, exploatare. ♦ Epuizare, sleire. Din stoarcerea forțelor acestora din urmă a rezultat și luxul nechibzuit al proprietarilor și înavuțirea nemăsurată a arendașilor. CARAGIALE, O. III 182.