10 definiții pentru stivuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.

STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.

STIVUITÓR, stivuitori, s. m. Muncitor care face stive.

STIVUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stivuitór (-vu-i-) s. m., pl. stivuitóri

stivuitór s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri

stivuitoáre (-vu-i-) s. f., g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre

stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIVUITÓR s. (rar) stivator.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STIVUITÓR, stivuitoare ~ 2. S. n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanțe scurte și stivuirii unor sarcini de dimensiuni și greutăți apreciabile.

Intrare: stivuitor
  • silabație: -vu-i-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stivuitor
  • stivuitorul
  • stivuitoru‑
plural
  • stivuitori
  • stivuitorii
genitiv-dativ singular
  • stivuitor
  • stivuitorului
plural
  • stivuitori
  • stivuitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)