opțiuni

10 definiții pentru stivuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.

STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.

STIVUITÓR, stivuitori, s. m. Muncitor care face stive.

STIVUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stivuitór (-vu-i-) s. m., pl. stivuitóri

stivuitór s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri

stivuitoáre (-vu-i-) s. f., g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre

stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIVUITÓR s. (rar) stivator.

STIVUITOR s. (rar) stivator.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STIVUITÓR, stivuitoare ~ 2. S. n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanțe scurte și stivuirii unor sarcini de dimensiuni și greutăți apreciabile.

Intrare: stivuitor
  • silabație: -vu-i-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stivuitor
  • stivuitorul
  • stivuitoru‑
plural
  • stivuitori
  • stivuitorii
genitiv-dativ singular
  • stivuitor
  • stivuitorului
plural
  • stivuitori
  • stivuitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)