3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stiuldic sn vz știuldic

știuldic [At: LB / V: (reg) știulbic, stiulbuc, st~, ~ilbic, ~iolbic, ~iol~, ~irbic, ~Ibic, ~Ibiuc, ~Ibuc, ștol~, ștulbic, ștulbiuc, ștu~ sn / Pl: (2-3) ~uri, ~ice / E: fo cf știobâlc] 1 i (Trs) Știobâlc. 2 sn (Reg) Prăjină lungă, cu un capăt în formă de măciucă, folosită de pescari pentru a stârni peștele Si: (reg) ștulbeu. 3 sn (Buc; Mol) Prăjină cu care se împinge luntrea.

știuldica [At: DDRF / V: (reg) stiuldici (Pzi: ~icesc), ~lbi~ / Pzi: ~iuldic (A: nct) / E: știuldic] 1-2 vtr (Trs; Buc) A (se) știobâlcăi (1-2). 3 vi (Trs; îf știulbica) A aluneca (1). 4 vt (Reg; c. i. pești) A stârni cu știuldicul (2).

ȘTIULDIC interj. (Regional) Bîldîbîc. Cînd a văzut că întindem puștile cătră el să-l pușcăm, știuldic! în fundu fîntînii, și nu l-am mai văzut. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDICA, știuldic, vb. I. Refl. (Regional) A se cufunda cu zgomot în apă. Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDIC interj. (Reg.) Știobîlc, huștiuluc, bîldîbîc. – Onomatopee.

ȘTIULDICA, știuldic, vb. I. Refl. (Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din știuldic.

știoldic n. Mold. prăjină cu care pescarul umblă în apă, ca să iasă peștii la leasă sau la vârșie. [Și știulbuc: origină necunoscută].

șteoldíc și ștoldíc (Mold.) și știrbíc (Trans.) n., pl. e (eo dift. ca și’n șteobîlc, amîndoŭă imit.). Un băț c’un disc la capăt cu care pescariĭ, șezînd în luntri, pleoscăĭesc în apele maĭ adîncĭ ca să alunge peștiĭ spre năvoade și alte capcane. (La apele maĭ micĭ prăjină de scornit peștiĭ din ascunzătorĭ). – Și șchĭolghíc (Nț.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTIULDIC interj. v. bâldâbâc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știuldic2, știuldicuri și știuldice, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.

știuldica, știuldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina).

Intrare: știuldic (bâldâbâc)
știuldic1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • știuldic
Intrare: știuldic (prăjină)
știuldic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurile
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurilor
vocativ singular
plural
știuldic (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldice
  • știuldicele
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldice
  • știuldicelor
vocativ singular
plural
stiulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiulbuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiuldic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știlbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știolbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știrbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știulbiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știulbuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștulbiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștuldic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: știuldica
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știuldica
  • știuldicare
  • știuldicat
  • știuldicatu‑
  • știuldicând
  • știuldicându‑
singular plural
  • știuldi
  • știuldicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știuldic
(să)
  • știuldic
  • știuldicam
  • știuldicai
  • știuldicasem
a II-a (tu)
  • știuldici
(să)
  • știuldici
  • știuldicai
  • știuldicași
  • știuldicaseși
a III-a (el, ea)
  • știuldi
(să)
  • știuldice
  • știuldica
  • știuldică
  • știuldicase
plural I (noi)
  • știuldicăm
(să)
  • știuldicăm
  • știuldicam
  • știuldicarăm
  • știuldicaserăm
  • știuldicasem
a II-a (voi)
  • știuldicați
(să)
  • știuldicați
  • știuldicați
  • știuldicarăți
  • știuldicaserăți
  • știuldicaseți
a III-a (ei, ele)
  • știuldi
(să)
  • știuldice
  • știuldicau
  • știuldica
  • știuldicaseră
stiuldici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știuldica, știuldicverb

  • 1. regional A se cufunda cu zgomot în apă. DLRLC DLRM
    • format_quote Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • știuldic DLRM

știuldicinterjecție

  • 1. regional Bâldâbâc, huștiuliuc, știobâlc. DLRLC DLRM
    • format_quote Cînd a văzut că întindem puștile cătră el să-l pușcăm, știuldic! în fundu fîntînii, și nu l-am mai văzut. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.