3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stiuldic sn vz știuldic

știuldic [At: LB / V: (reg) știulbic, stiulbuc, st~, ~ilbic, ~iolbic, ~iol~, ~irbic, ~Ibic, ~Ibiuc, ~Ibuc, ștol~, ștulbic, ștulbiuc, ștu~ sn / Pl: (2-3) ~uri, ~ice / E: fo cf știobâlc] 1 i (Trs) Știobâlc. 2 sn (Reg) Prăjină lungă, cu un capăt în formă de măciucă, folosită de pescari pentru a stârni peștele Si: (reg) ștulbeu. 3 sn (Buc; Mol) Prăjină cu care se împinge luntrea.

știuldica [At: DDRF / V: (reg) stiuldici (Pzi: ~icesc), ~lbi~ / Pzi: ~iuldic (A: nct) / E: știuldic] 1-2 vtr (Trs; Buc) A (se) știobâlcăi (1-2). 3 vi (Trs; îf știulbica) A aluneca (1). 4 vt (Reg; c. i. pești) A stârni cu știuldicul (2).

ȘTIULDÍC interj. (Regional) Bîldîbîc. Cînd a văzut că întindem puștile cătră el să-l pușcăm, știuldic! în fundu fîntînii, și nu l-am mai văzut. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDICÁ, știuldíc, vb. I. Refl. (Regional) A se cufunda cu zgomot în apă. Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.

ȘTIULDÍC interj. (Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.

ȘTIULDICÁ, știuldíc, vb. I. Refl. (Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din știuldic.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIULDÍC interj. v. bâldâbâc.

știuldic interj. v. BÎLDÎBÎC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.

știuldicá, știúldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina).

Intrare: știuldic (bâldâbâc)
știuldic1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • știuldic
Intrare: știuldic (prăjină)
știuldic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurile
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurilor
vocativ singular
plural
știuldic (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldice
  • știuldicele
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldice
  • știuldicelor
vocativ singular
plural
stiulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiulbuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiuldic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: știuldica
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știuldica
  • știuldicare
  • știuldicat
  • știuldicatu‑
  • știuldicând
  • știuldicându‑
singular plural
  • știuldi
  • știuldicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știuldic
(să)
  • știuldic
  • știuldicam
  • știuldicai
  • știuldicasem
a II-a (tu)
  • știuldici
(să)
  • știuldici
  • știuldicai
  • știuldicași
  • știuldicaseși
a III-a (el, ea)
  • știuldi
(să)
  • știuldice
  • știuldica
  • știuldică
  • știuldicase
plural I (noi)
  • știuldicăm
(să)
  • știuldicăm
  • știuldicam
  • știuldicarăm
  • știuldicaserăm
  • știuldicasem
a II-a (voi)
  • știuldicați
(să)
  • știuldicați
  • știuldicați
  • știuldicarăți
  • știuldicaserăți
  • știuldicaseți
a III-a (ei, ele)
  • știuldi
(să)
  • știuldice
  • știuldicau
  • știuldica
  • știuldicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știuldica

  • 1. regional A se cufunda cu zgomot în apă.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • știuldic
    surse: DLRM

știuldic (bâldâbâc)

etimologie: