9 definiții pentru stirpe stirpă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÍRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.

STÍRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.

stirpe sf [At: HELIADE, O. II, 64 / V: (rar) ~pă / Pl: ~ / E: lat stirps, -pis, it stirpe] (Liv) 1 Neam. 2 Origine.

STÍRPE, stirpe, s. f. (Livresc) Neam, familie; origine. Răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om de o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. M. I. CARAGIALE, C. 109.

STÍRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stírpe (livr.) s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe

stírpe s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÍRPE s. v. familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță.

stirpe s. v. FAMILIE. NAȘTERE. NEAM. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. VIȚĂ.

Intrare: stirpe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stirpe
  • stirpea
plural
  • stirpe
  • stirpele
genitiv-dativ singular
  • stirpe
  • stirpei
plural
  • stirpe
  • stirpelor
vocativ singular
plural
stirpă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.