11 definiții pentru stirpe
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
STIRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.
STIRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stirpe sf [At: HELIADE, O. II, 64 / V: (rar) ~pă / Pl: ~ / E: lat stirps, -pis, it stirpe] (Liv) 1 Neam. 2 Origine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIRPE, stirpe, s. f. (Livresc) Neam, familie; origine. Răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om de o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. M. I. CARAGIALE, C. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stirpă sf vz stirpe
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
stirpe (livr.) s. f., g.-d. art. stirpei; pl. stirpe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stirpe (livr.) s. f., g.-d. art. stirpei; pl. stirpe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stirpe s. f., g.-d. art. stirpei; pl. stirpe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
STIRPE s. v. familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență, viță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stirpe s. v. FAMILIE. NAȘTERE. NEAM. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. VIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
stírpe, stirpe, s.f. (livr.) Neam, familie, origine: „…iar cunoștințile adusă din țările locuite de ramurile stirpei latine accelerau pulsul vieției…” (Koman, 1937: 50). – Din lat. stirps, -is, it. stripe (DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stirpe, stirpesubstantiv feminin
-
- Răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om de o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. M. I. CARAGIALE, C. 109. DLRLC
-
etimologie:
- stirps, -is DEX '09 DEX '98 MDN '00
- stirpe DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.