opțiuni
  • info
3 intrări
14 definiții

Explicative DEX

stihuit sn [At: MILLE, V. P. 177 / Pl: (nob) ~uri / E: stihui] (Îvr) Versificare.

STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv., rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.

stihui1 vit [At: CADE / Pzi: ~esc / E: stih + -ui] A versifica.

stihui2 vr [At: LEXIC REG. 15 / Pzi: ~esc / E: nct] (Mar; d. apa din fântână) A se curăța (2).

STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.

A STIHUI ~iesc intranz. înv. A compune versuri; a face poezii; a versifica. /stih + suf. ~ui

stihuĭésc v. tr. și intr. (d. stih). Vechĭ. Versific, fac versurĭ.

Ortografice DOOM

stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, 3 sg. stihuiește, imperf. 1 stihuiam; conj. prez. 1 sg. să stihuiesc, 3 să stihuiască

stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 să stihuiască

stihui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 sg. și pl. stihuiască

Sinonime

STIHUI vb. v. rima, versifica.

stihui vb. v. RIMA. VERSIFICA.

Arhaisme și regionalisme

stihuit s.n. (înv. și pop.) versificare, stihuire.

stihui2, stihuiesc, vb. IV refl. (reg.; despre apa din fântână) a se curăța.

Intrare: stihuit (part.)
stihuit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihuit
  • stihuitul
  • stihuitu‑
  • stihuită
  • stihuita
plural
  • stihuiți
  • stihuiții
  • stihuite
  • stihuitele
genitiv-dativ singular
  • stihuit
  • stihuitului
  • stihuite
  • stihuitei
plural
  • stihuiți
  • stihuiților
  • stihuite
  • stihuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: stihuit (s.n.)
stihuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihuit
  • stihuitul
  • stihuitu‑
plural
  • stihuituri
  • stihuiturile
genitiv-dativ singular
  • stihuit
  • stihuitului
plural
  • stihuituri
  • stihuiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stihui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stihui
  • stihuire
  • stihuit
  • stihuitu‑
  • stihuind
  • stihuindu‑
 singular plural
  • stihuiește
  • stihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stihuiesc
 (să)
  • stihuiesc
  • stihuiam
  • stihuii
  • stihuisem
a II-a (tu)
  • stihuiești
 (să)
  • stihuiești
  • stihuiai
  • stihuiși
  • stihuiseși
a III-a (el, ea)
  • stihuiește
 (să)
  • stihuiască
  • stihuia
  • stihui
  • stihuise
plural I (noi)
  • stihuim
 (să)
  • stihuim
  • stihuiam
  • stihuirăm
  • stihuiserăm
  • stihuisem
a II-a (voi)
  • stihuiți
 (să)
  • stihuiți
  • stihuiați
  • stihuirăți
  • stihuiserăți
  • stihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • stihuiesc
 (să)
  • stihuiască
  • stihuiau
  • stihuiră
  • stihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stihui, stihuiescverb

etimologie:
  • Stih + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.