stihie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 32^v/3 / V: (îrg) ~ichie, (înv) ~hiu sn / Pl: ~hii / E: slv стихиꙗ, ngr στοιχείον] 1 (Îvp) Fiecare dintre cele patru elemente (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea în antichitate că stau la baza tuturor corpurilor și a fenomenelor naturii. 2 (Pex) Parte componentă a unui întreg Si: element (4). 3 Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă. 4 Forță dezlănțuită a naturii. 5 (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. 6 (Fig) Nălucă. 7 (Rar) Pustietate.