STIHAR², stihare, s. n. Veșmînt lung, făcut de obicei din brocart, pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. Diaconii-n stihare Veneau de sus, din depărtare. ARGHEZI, V. 185. Intră să-și caute în altar ceva, o haină preoțească, vreun stihar, în sfîrșit, o acoperitoare, pe care s-o ia peste sine. SLAVICI, O. I 201. Vom deosebi... stiharele acoperite cu cruci de purpură și de aur. ODOBESCU, S. I 412.