sticlire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: sticli] 1 Lumină vie și strălucitoare Si: lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire, (rar) srăluciu, străluminare, (înv) lucoare, sticleală (1), strălucoare. 2 Strălucire specifică, vie a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzație intensă Si: scăpărare, licărire, lucire, scânteiere, sclipire, strălucire. 3 (Îs) ~a ochilor Tulburare a vederii în care se văd luciri care nu există în realitate, înfățișate sub formă de muște, pete, stele etc. 4 (Îvr) Rigiditate.