stepenă sf [At: PRAV. 106 / V: ~eap~, ~pănă, stepen s, ~pină / Pl: ~ne / E: slv степень] (Înv) 1 Etapă (5). 2 Situație (8). 3 Treaptă. 4 (Îs) Cântecele ~nelor Cântecele spițelor V spiță. 5 Rang. 6 Neam.

STEPENĂ, stepene, s. f. (Învechit) Treaptă, rang. Numără stepenele pe care le-a suit omenirea de la sălbătăcia și întunecimea acestor vizuini pînă la puterea și strălucirea ei de azi. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: stepină (CONACHI, P. 82) s. f.

stepenă f. treaptă (vorbă ieșită din uz); pe așa stepenă înaltă AL.; stepene de codri. [Slav. STEPENĬ, grad].

stépenă f., pl. e și ĭ (vsl. rus. stipenĭ, treaptă). Vechĭ. Treaptă: să meargă din stepenă maĭ mică la maĭ mare (Cost, 1,277). Spiță (a neamuluĭ).

steapenă sf vz stepenă

stepănă sf vz stepenă

stepen s vz stepenă

stepină sf vz stepenă

STEPINĂ s. f. v. stepenă.

stepenă (înv.) s. f., g.-d. art. stepenei; pl. stepene

stepenă (înv.) s. f., g.-d. art. stepenei; pl. stepene

stepenă s. f., g.-d. art. stepenei; pl. stepene

stepenă (-ne), s. f. – 1. Treaptă, scară, rang. – 2. Grad, clasă, categorie. Sl. stepenĭ (Cihac, II, 367). Sec. XVII, înv.

STEPENĂ s. v. grad, neam, poziție, rang, seminție, situație, spiță, stare, treaptă, viță.

stepenă s. v. GRAD. NEAM. POZIȚIE. RANG. SEMINȚIE. SITUAȚIE. SPIȚĂ. STARE. TREAPTĂ. VIȚĂ.