stepenă sf [At: PRAV. 106 / V: ~eap~, ~pănă, stepen s, ~pină / Pl: ~ne / E: slv степень] (Înv) 1 Etapă (5). 2 Situație (8). 3 Treaptă. 4 (Îs) Cântecele ~nelor Cântecele spițelor V spiță. 5 Rang. 6 Neam.

STÉPENĂ, stepene, s. f. (Învechit) Treaptă, rang. Numără stepenele pe care le-a suit omenirea de la sălbătăcia și întunecimea acestor vizuini pînă la puterea și strălucirea ei de azi. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: stépină (CONACHI, P. 82) s. f.

stepenă f. treaptă (vorbă ieșită din uz); pe așa stepenă înaltă AL.; stepene de codri. [Slav. STEPENĬ, grad].

stépenă f., pl. e și ĭ (vsl. rus. stipenĭ, treaptă). Vechĭ. Treaptă: să meargă din stepenă maĭ mică la maĭ mare (Cost, 1,277). Spiță (a neamuluĭ).

steapenă sf vz stepenă

stepănă sf vz stepenă

stepen s vz stepenă

stepină sf vz stepenă

STÉPINĂ s. f. v. stepenă.

stépenă (înv.) s. f., g.-d. art. stépenei; pl. stépene

stépenă s. f., g.-d. art. stépenei; pl. stépene

STÉPENĂ s. v. grad, neam, poziție, rang, seminție, situație, spiță, stare, treaptă, viță.

stepenă s. v. GRAD. NEAM. POZIȚIE. RANG. SEMINȚIE. SITUAȚIE. SPIȚĂ. STARE. TREAPTĂ. VIȚĂ.

stepénă (-ne), s. f. – 1. Treaptă, scară, rang. – 2. Grad, clasă, categorie. Sl. stepenĭ (Cihac, II, 367). Sec. XVII, înv.