2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÉNTOR, stentori, s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. – Din fr. stentor.

STÉNTOR, stentori, s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor.

STÉNTOR, stentori, s. m. (Numai în expr.) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică.

STÉNTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian].

STÉNTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor)

STÉNTOR ~i m.: Voce de ~ voce foarte puternică. /<fr. stentor

Stentor m. 1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare; 2. fig. o voce de Stentor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sténtor s. m., pl. sténtori

sténtor s. m., pl. sténtori


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.

Intrare: Stentor
Stentor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stentor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stentor
  • stentorul
  • stentoru‑
plural
  • stentori
  • stentorii
genitiv-dativ singular
  • stentor
  • stentorului
plural
  • stentori
  • stentorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)