Definiția cu ID-ul 956956:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STENAHORIE s. f. (Grecism învechit; de obicei în legătură cu verbul «a veni») 1. Greutate în respirație, înecăciune, năduf. Lasă-te mai slobod, soro, că iar o să-ți vie stenahorie. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ Fig. (Adesea ironic) Stare de neliniște sufletească, plictiseală, neurastenie. Dar dacă al meu suflet avea stenahorie La toate ce se-ntîmplă azi simte bucurie. BOLINTINEANU, O. 147. Mă mucezisem la țară, la Bîrzoieni... De la o vreme îmi venise stenahorie și ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 310. 2. Încurcătură, strîmtorare, nevoie. Mă aflu într-o mare stenahorie... trimite-mi 150 de părinți «de pui de lei». CARAGIALE, O. VII 497.