7 definiții pentru stelionat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stelionat sn [At: PROT. – POP., N. D. / P: ~li-o~ / Pl: ~e / E: fr stellionat, lat stellionatus] (Jur) Delict constând în vânzarea sau ipotecarea unui bun la mai multe persoane deodată.

STELIONÁT s.n. Vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată. [Pron. -li-o-. / < fr. stellionat, cf. lat. stellionatus].

STELIONÁT s. n. vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată. (< fr. stellionat, lat. stellionatus)

STELIONÁT ~e n. jur. Delict constând în vânzarea sau ipotecarea unui bun la mai multe persoane deodată. /<fr. stellionat, lat. stellionatus

*stelionát n., pl. e (lat. stellionatus, d. stellio, șopîrlă și [fig.] șarlatan, pin aluz. la schimbarea peliĭ). Jur. Delictu celuĭ ce vinde saŭ ipotechează o casă care nu e a luĭ saŭ vinde casa luĭ proprie, dar ascunde că-ĭ ipotecată.

*stelionatár m. (d. stelionat). Jur. Vinovat de stelionat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stelionát s. n., pl. stelionáte

Intrare: stelionat
stelionat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stelionat
  • stelionatul
  • stelionatu‑
plural
  • stelionate
  • stelionatele
genitiv-dativ singular
  • stelionat
  • stelionatului
plural
  • stelionate
  • stelionatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)