10 definiții pentru steliță steiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus).Stele (pl. lui stea) + suf. -iță.

steliță sf [At: BARCIANU / V: ~eiță / E: stele (pll stea) + -iță] 1 (Șîc ~-vânătă, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile dispuse în capitule, cele centrale galbene, iar cele marginale albastre Si: (reg) gălățence, rușcă, scânteiuțe, stelișoară (2), vărsătoare, flori-cojocărești, flori-de-Iierusalim, iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă, rușcă-vânătă, rușcuță-vânătă, steluță-sălbatică, steluțe-vinete (Aster amellus). 2 (Înv; îs ~ de sânge; csnp) Hematie.

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus).Stea + suf. -iță.

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre și galbene, care crește pe coline aride, prin mărăcinișuri și prin locuri pietroase (Aster amellus); ochiul-boului.

STELÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) Plantă erbacee cu tulpina erectă, scurtă, păroasă, și cu frunze alungite, ușor dințate, ce crește prin tufărișuri și locuri stâncoase. /stele + suf. ~iță

steiță sf vz steliță[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz steiță LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe

stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STELÍȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.

STELIȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scînteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vîntului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vînătă.

Intrare: steliță
steliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steliță
  • stelița
plural
  • stelițe
  • stelițele
genitiv-dativ singular
  • stelițe
  • steliței
plural
  • stelițe
  • stelițelor
vocativ singular
plural
steiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.