STEJĂRIȘ, stejărișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădurice sau desiș de stejari. Hrișa lăsă caii deoparte, tovarășii deoparte, și, prin stejăriș, coborî la pîrău. SADOVEANU, O. VII 37. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. ALECSANDRI, P. A. 122. – Variantă: stejeriș (IOSIF, V. 84) s. n.