9 definiții pentru stejărel stejerel

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar. 1. v. stejar (1). Foiuleană stejărel, Cît eram mai tinerel... Care puică mă videa Tot prin casă mă poftea. ȘEZ. I 143. 2. v. stejar (2). (Atestat în forma ștejărel) Să-mi dați pe murgul din grajd... Cu o șa de ștejărel. PĂSCULESCU, L. P. 55. – Variante: stăjerél (MARIAN, Î. 576), stejerél (MARIAN, O. I 404, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199), ștejărél s. m.

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii

STEJĂRÉL s. (BOT.) stejăraș.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.

Intrare: stejărel
stejărel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stejărel stejărelul
plural stejărei stejăreii
genitiv-dativ singular stejărel stejărelului
plural stejărei stejăreilor
vocativ singular
plural
stejerel
substantiv masculin (M12) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stejerel stejerelul
plural stejerei stejereii
genitiv-dativ singular stejerel stejerelului
plural stejerei stejereilor
vocativ singular
plural