12 definiții pentru stejărel ștejărel stejerel stăjerel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.

stejărel sm [At: DDRF / V: stăjer~, stâj~, ~jer~, șt~ / Pl: ~ei / E: stejar + -el] 1-2 (Șhp) Stejar (2) mic. 3 (Șhp) Stejar (10). 4 (Bot; reg) Cer4 (1) (Quercus cerris). 5 (Bot; reg; îf stăjerel, stejerel) Gorun (1) (Quercus petraea).

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar. 1. v. stejar (1). Foiuleană stejărel, Cît eram mai tinerel... Care puică mă videa Tot prin casă mă poftea. ȘEZ. I 143. 2. v. stejar (2). (Atestat în forma ștejărel) Să-mi dați pe murgul din grajd... Cu o șa de ștejărel. PĂSCULESCU, L. P. 55. – Variante: stăjerél (MARIAN, Î. 576), stejerél (MARIAN, O. I 404, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199), ștejărél s. m.

STEJERÉL s. m. v. stejărel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii

stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STEJĂRÉL s. (BOT.) stejăraș.

Intrare: stejărel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stejărel
  • stejărelul
  • stejărelu‑
plural
  • stejărei
  • stejăreii
genitiv-dativ singular
  • stejărel
  • stejărelului
plural
  • stejărei
  • stejăreilor
vocativ singular
plural
ștejărel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștejărel
  • ștejărelul
  • ștejărelu‑
plural
  • ștejărei
  • ștejăreii
genitiv-dativ singular
  • ștejărel
  • ștejărelului
plural
  • ștejărei
  • ștejăreilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stejerel
  • stejerelul
  • stejerelu‑
plural
  • stejerei
  • stejereii
genitiv-dativ singular
  • stejerel
  • stejerelului
plural
  • stejerei
  • stejereilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăjerel
  • stăjerelul
plural
  • stăjerei
  • stăjereii
genitiv-dativ singular
  • stăjerel
  • stăjerelului
plural
  • stăjerei
  • stăjereilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stejărel ștejărel stejerel stăjerel

  • 1. Diminutiv al lui stejar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stejăraș attach_file 2 exemple
    exemple
    • Foiuleană stejărel, Cît eram mai tinerel... Care puică mă videa Tot prin casă mă poftea. ȘEZ. I 143.
      surse: DLRLC
    • Să-mi dați pe murgul din grajd... Cu o șa de ștejărel. PĂSCULESCU, L. P. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Stejar + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98