STATUARĂ s. f. Arta de a sculpta statui. (Atestat în forma statuarie) Sculptura cea mare sau mai bine statuaria fiind alungată din biserica răsăritului încă din timpul iconoclaștilor... ornamentele săpate nu se păstrară decît... pentru mobile de biserică. ODOBESCU, S. I 451. – Pronunțat: -tu-a-. – Variantă: (învechit) statuarie s. f.