STATU-QUO s. n. Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui act juridic, ale unui tratat, ale unei convenții etc. [Pr.: statu-cvo] – Loc. lat.

statu-quo sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~cvo / V: ~-co / E: lat statu quo] 1 Situație existentă (sau care a existat) la un moment dat. 2 (Spc) Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui contract, unei convenții etc.

STATU-QUO s. n. Stare care a existat mai înainte, care se menține și în momentul de față și în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. – Loc. lat.

STATU-QUO s. n. invar. Stare, situație care se continuă, în care nu au intervenit modificări. A menține statu-quo. ▭ Omul să nu zacă în statu-quo letargic ca dobitoacele. RUSSO, O. 90.

STATU-QUO s.n. invar. Situație existentă sau care a existat la un moment dat. [Pron. statu-cvo. / < lat. statu quo (ante bellum) – stare care a existat (înainte de război)].

STATU-QUO CVO/ s. n. situație existentă sau care a existat la un moment dat. (< lat. statu quo)

STATU-QUO [pr.: statu-cvo] n. Situație existentă sau care a existat la un moment dat, în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. /Cuv. lat.

statu-quo n. starea în care se află acuma lucrurile sau se aflau înaintea ostilităților: a menține statu-quo.

statu-co sn vz statu-quo

STATU QUO (lat.) = Cum se găseau lucrurile mai înainte. După războiu viața a rămas statu quo.

*státu quo n. Cuvinte latine care înseamnă „starea în care”, subînț. „a fost în ainte” saŭ „se află acuma”, adică „să rămîie situațiunea cum a fost saŭ cum este”: a restabili statu quo(pron. stătu cŭo. Fals kvo).

statu-quo (lat.) [qu pron. rom. kv] s. n., art. statu-quoul

statu-quo (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul

statu-quo s. n. [-quo pron. -cvo]

Statu quo (lat. „Starea actuală”) – A păstra statu quo, adică: stadiul în care se află lucrurile în momentul de față. Statu quo ante („Starea de dinainte”). De ex.: statu quo ante bellum, situația dinainte de război. Expresia ar avea o obîrșie juridică, îndeosebi din procesele de partaj și succesiune, unde se aplica principiul statu quo pînă la rezolvarea litigiului dintre moștenitori. „A doua zi... casa Grandet își reluă pentru toată lumea vechea înfățișare. Doamna Grandet și Nanon înlesniră din toată inima acest statu quo” (Balzac, Eugénie Grandet, ESPLA 1956 vol. II, pag. 454). ȘT.