STANȚIE, stanții, s. f. (Mold., rar) 1. Căpiță de coceni (de porumb). Un iepure cotește pe lîngă o stanție părăsită de strujeni și merge alene, numai în trei picioare, făcînd parcă economie de unul. SADOVEANU, O. A. II 116. 2. Magazie mică, prăvălioară. În șir cu ea, pe un mal teșit, cotind după șosea, o cîrciumă... și o stanție de scînduri cu cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. DELAVRANCEA, O. II 271.