7 definiții pentru ștanțatoare
Explicative DEX
ȘTANȚATOR, -OARE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
ȘTANȚATOR, -OARE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștanțator, ~oare smf [At: SCÎNTEIA 1960, nr. 4860 / Pl: ~i, ~oare / E: ștanța + -tor] Muncitor care lucrează la ștanțe (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚATOR, -OARE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
ștanțatoare s. f., g.-d. art. ștanțatoarei; pl. ștanțatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștanțatoare s. f., g.-d. art. ștanțatoarei; pl. ștanțatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștanțatoare s. f., g.-d. art. ștanțatoarei; pl. ștanțatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
ștanțator, ștanțatorisubstantiv masculin ștanțatoare, ștanțatoaresubstantiv feminin
- 1. Muncitor (muncitoare) care lucrează la ștanțe. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Ștanța + -tor. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.