2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

STÁMPĂ, stampe, s. f. Imagine imprimată după o placă gravată. – Din it. stampa.

STÁMPĂ, stampe, s. f. Imagine imprimată după o placă gravată. – Din it. stampa.

STÁMPĂ, stampe, s. f. Operă de artă grafică, de obicei gravură sau litografie. În stampele și în albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilpr din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. În colțul din dreapta al stampei este un scut cu o coroană deasupra, înfățișînd o cetate cu trei turnuri. BĂLCESCU, O. I 221.

stámpă (gravură) s. f., g.-d. art. stámpei; pl. stámpe

stámpă s. f., g.-d. art. stámpei; pl. stámpe

STÁMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentând...)

STÁMPĂ s.f. Imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. [< it. stampa].

STÁMPĂ s. f. imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. (< it. stampa)

STÁMPĂ ~e f. Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografiată; gravură. /<it. stampa, ngr. stámpa

stampă f. 1. tipar: a da în stampă; 2. gravură; 3. fig. pecete: stampa geniului OD.

* stámpă f., pl. e (fr. estampe, d. it stampa, d. germ. stampfen, a pisa, a bate din picioare de unde s’a dezvoltat înt. de „a tipări”. V. stambă, stampilă). Gravurĭ, figură tipărită saŭ litografiată. Fig. Stampilă caracteristică: stampa geniuluĭ.

STAMPÁ, stampez, vb. I. Tranz. A imprima o imagine pe o piesă de metal, prin deformare plastică, cu ajutorul unui poanson și al unor matrițe speciale. – Din it. stampare.

STAMPÁ, stampez, vb. I. Tranz. A imprima o imagine pe o piesă de metal, prin deformare plastică, cu ajutorul unui poanson și al unor matrițe speciale. – Din it. stampare.

STAMPÁ, stampez, vb. I. Tranz. 1. (Învechit) A reproduce o imagine cu ajutorul unei plăci gravate. Deocamdată vom stampa [portretul]... cel adevărat al lui Mihai Viteazul; mai tîrziu, de ne vor ierta mijloacele, vom căuta a stampa și pe celelalte. BĂLCESCU, O. I 224. 2. A fasona un material prin deformare plastică, cu matrițe speciale, pentru a obține un obiect de dimensiuni determinate.

stampá (a ~) vb., ind. prez. 3 stampeáză

stampá vb., ind. prez. 1 sg. stampéz, 3 sg. și pl. stampeáză

STAMPÁ vb. I. tr. A fasona un material prin deformare plastică cu matrițe speciale. [< it. stampare].

STAMPÁ vb. tr. a fasona un material prin deformare plastică, cu matrițe speciale. (< it. stampare)

A STAMPÁ ~éz tranz. (imagini) A reproduce prin imprimare pe o placă de metal (cu ajutorul matriței). ~ un desen pe o medalie. /<it. stampare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STÁMPĂ s. gravură, (înv.) săpătúră. (O ~ în lemn reprezentînd...)

Intrare: stampă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stampă stampa
plural stampe stampele
genitiv-dativ singular stampe stampei
plural stampe stampelor
vocativ singular
plural
Intrare: stampa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stampa stampare stampat stampând singular plural
stampea stampați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stampez (să) stampez stampam stampai stampasem
a II-a (tu) stampezi (să) stampezi stampai stampași stampaseși
a III-a (el, ea) stampea (să) stampeze stampa stampă stampase
plural I (noi) stampăm (să) stampăm stampam stamparăm stampaserăm, stampasem*
a II-a (voi) stampați (să) stampați stampați stamparăți stampaserăți, stampaseți*
a III-a (ei, ele) stampea (să) stampeze stampau stampa stampaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)