STAMINODIU, staminodii, s. n. (Bot.) Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode.

staminodiu sn [At: DL / V: ~die sf / Pl: ~ii / E: fr staminode] (Bot) Stamină sterilă, lipsită de anteră.

STAMINODIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode.

STAMINODIU, staminodii, s. n. Stamină modificată, devenită sterilă.

STAMINODIU s.n. Stamină modificată, devenită sterilă. [Pron. -diu. / < fr. staminode, cf. lat. stamen – stamină, gr. eidos – formă].

STAMINODIU s. n. stamină modificată, devenită sterilă. (< fr. staminode)

staminodie sf vz staminodiu

staminodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. staminodiul; pl. staminodii, art. staminodiile (desp. -di-i-)

staminodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. staminodiul; pl. staminodii, art. staminodiile (-di-i-)

staminodiu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. staminodiul; pl. staminodii, art. staminodiile (sil. -di-i-)

STAMINODIU (< fr. {i}) s.n. Stamină sterilă, lipsită de anteră.