STAMATE gr. mod. Σταμάτης nume grec avînd același sens ca rom. Oprea și Statie. Pentru sens cf. Buturas (op. cit.) 1. Stamate frecvent, act., munt. și mold.; dar Mate, Mătești s. și Mătea b. (16 B I 108) pot deriva și din Matei, care este mai frecvent; Stamat/escu; -in (Ștef; Tec; Arh); -ian și -iu fam.; -oane f., ban. 2. Stemat (P Bor 24); -e (ib. 101); Stematin (Dm); Stemata f. (Buc); Stimata (P Bor 97). Cf. Stematiu, act. 3. Stămate (P³); Stămătache (Brăila 30); cu afer.: Matuica f., dobr. (p. 211); Mătache (folosit ca ipoc. și pt. Matei și Dumitru). 4. Cu apoc. Stama (Ard) și Stema, I., olt. (AO III 45); Stamu (Brăila 48; Î Div; Grș 8). 5. Stamulea, act.; cf. ar. Stamulĭ (Ant Ar). 6. Cu schimb, părții finale: Stamache, (Grai I 489); > Mache; Stamin, M., act.; Stămața f., dobr. (RI XI 207).