stârmină sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 532 / V: (înv) star~ (A și: star~), stârmin (A: nct) sn, ~mnină, ~rnim (A: nct) sn, strâm~, strâmni~, star~, stărmin sn, stir~, strim~ (A și: strimină), ștror~ / A și: stâr~ / Pl: ~ni / E: bg стрймпипа] 1 (Îrg) Deal (stâncos) Si: (reg) stârmnic. 2 Prăpastie. 3 (Reg; îe) A avea ~ la cineva A avea gând rău cu cineva. 4 (Olt; îf strimină) Adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 5 (Reg) Băltoacă (4). 6 (Reg) Teren îmbibat cu apă. 7 (Reg) Loc mlăștinos (pe care oamenii evită să-și construiască case). 8 (Olt; îf starmină) „Localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă”. 9 (Reg; îf stârnim) Pădure deasă și neumblată. 10 (Olt) „Drum cu multe coaste”.

starmină sf vz stârmină

stărmin sn vz stârmină

stârmin sn vz stârmină

stârmnină sf vz stârmină

stârnim sn vz stârmină

stirmină sf vz stârmină

strămină^[1] sf vz stârmină

strămnină^[1] sf vz stârmină

strimină sf vz stârmină

știormină sf vz stârmină

ștormină sf vz stirmină

stármină, V. stîrmiră.

stirmínă, V. stîrmină.

stîrmină f., pl. ĭ (sîrb. sirmina, d. strmen, loc prăpăstios, strm, vsl. strŭmŭ, prăpăstios). L. V. Deal înalt și abrupt (Numele unuĭ deal în Meh.). – La Dos. -ínă. Și stirm-. La Boc. starmină, localitate prăpăstioasă.

stîrmină (-ne), s. f. – (Trans., Olt.) Rîpă, prăpastie. Sb. strmina (Tiktin). – Der. stîrminos, adj. (stîncos), var. înv. (sec. XVI) sterminos.

stârmină, stârmini, s.f. 1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă și neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste.

STIRMINĂ s. f. v. stîrmină.

STÎRMINĂ s. f. 1. (Trans. SV) Scobitură, crăpătură în stîncă. Să ascunsără în peșteri și în stîrminele pietrilor. NT 1648, 308^r. 2. (Mold.) Groapă adîncă cu apă, rîpă, mocirlă. Si sosim la stirmină. DOSOFTEI, VS. Variante: stirmină (DOSOFTEI, VS). Etimologie: scr. strmen. Cf. b a h n ă.