STÎRMINĂ s. f. 1. (Trans. SV) Scobitură, crăpătură în stîncă. Să ascunsără în peșteri și în stîrminele pietrilor. NT 1648, 308^r. 2. (Mold.) Groapă adîncă cu apă, rîpă, mocirlă. Si sosim la stirmină. DOSOFTEI, VS. Variante: stirmină (DOSOFTEI, VS). Etimologie: scr. strmen. Cf. b a h n ă.