STÂNGISM, stângisme, s. n. Atitudine, manifestare etc. politică cu caracter sectar, exclusivist în aplicarea unor soluții extreme în interiorul unui partid de stânga. – Stâng + suf. -ism (după rus. levizna).

stângism sn [At: IORDAN, L. R. A. 182 / Pl: ~e / E: stâng + -ism după rs левисна] 1 Concepție și practică ale stângii (28). 2 Mișcare cu concepție de stânga (28). 3 (Ccr) Faptă, manifestare etc. de stânga (29).

STÂNGISM, stângisme, s. n. Atitudine, manifestare etc. politică cu caracter sectar, exclusivist în aplicarea unor soluții extreme în interiorul unui partid de stânga. – Stâng + suf. -ism

STÂNGISM s.n. Concepție și practică sectară în mișcarea comunistă și muncitorească, expresie a unui „revoluționarism grăbit”, care nu ține seama de etapa revoluționară și de nivelul conștiinței politice a maselor. [< stîng + -ism, după rus. levizna].

STÂNGISM s. n. 1. concepție și practică radicală în mișcarea comunistă și muncitoarească, tinzând să aplice inadecvat principiile și învățătura comunistă. 2. faptă, manifestare etc. de stânga. (după rus. levizna)

STÂNGISM n. Atitudine a partizanilor soluțiilor extreme într-un partid de stânga. /stâng + suf. ~ism

STÎNGISM, stîngisme, s. n. Aplicare rigidă a unor principii revoluționare, fără a ține seama de condițiile obiective din acel moment.

stângism s. n., pl. stângisme

stângism s. n., (manifestări) pl. stângisme

stângism s. n., (manifestări) pl. stângisme