SPĂTOS, -OASĂ, spătoși, -oase, adj. (Despre oameni, mai far despre animale) Lat în spete; robust, voinic. Era un om de peste treizeci de ani, înalt, spătos. REBREANU, P. S. 69. [Iapa] era grasă, grasă Și spătoasă. MARIAN, S. 316. Hoțomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Mane cel spătos, Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73. ◊ Fig. Astă rădăcină uscată... Mare și spătoasă Ca o broască țestoasă. TEODORESCU, P. P. 176.