SPUZIT, -Ă, spuziți, -te, adj. Plin de..., acoperit de... Cerul era spuzit de stele și calea alburie de ele era luminată. SADOVEANU, O. VII 27. April prefăcuse teii parcului și pe toți ceilalți copaci și copăcei în meri și în cireși spuziți de floare albă. GALACTION, O. I 405. Nopțile senine, cu crai-nou, cerul spuzit de stele, o fermecau. GÎRLEANU, L. 41. Lîngă sobă, un băiețel ca de vro șase ani se zvîrcolea spuzit de pojar. VLAHUȚĂ, la TDRG.