2 definiții pentru spunta


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPUNTÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, vedea, zări.

spunta vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. VEDEA. ZĂRI.

Intrare: spunta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spunta
  • spuntare
  • spuntat
  • spuntatu‑
  • spuntând
  • spuntându‑
singular plural
  • spuntea
  • spuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spuntez
(să)
  • spuntez
  • spuntam
  • spuntai
  • spuntasem
a II-a (tu)
  • spuntezi
(să)
  • spuntezi
  • spuntai
  • spuntași
  • spuntaseși
a III-a (el, ea)
  • spuntea
(să)
  • spunteze
  • spunta
  • spuntă
  • spuntase
plural I (noi)
  • spuntăm
(să)
  • spuntăm
  • spuntam
  • spuntarăm
  • spuntaserăm
  • spuntasem
a II-a (voi)
  • spuntați
(să)
  • spuntați
  • spuntați
  • spuntarăți
  • spuntaserăți
  • spuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • spuntea
(să)
  • spunteze
  • spuntau
  • spunta
  • spuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)