3 definiții pentru spunta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spunta vi [At: HELIADE, O. I, 215 / Pzi: spunt / E: it spuntare] (Itî) A se ivi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPUNTÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, vedea, zări.

spunta vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. VEDEA. ZĂRI.

Intrare: spunta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spunta
  • spuntare
  • spuntat
  • spuntatu‑
  • spuntând
  • spuntându‑
singular plural
  • spuntea
  • spuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spuntez
(să)
  • spuntez
  • spuntam
  • spuntai
  • spuntasem
a II-a (tu)
  • spuntezi
(să)
  • spuntezi
  • spuntai
  • spuntași
  • spuntaseși
a III-a (el, ea)
  • spuntea
(să)
  • spunteze
  • spunta
  • spuntă
  • spuntase
plural I (noi)
  • spuntăm
(să)
  • spuntăm
  • spuntam
  • spuntarăm
  • spuntaserăm
  • spuntasem
a II-a (voi)
  • spuntați
(să)
  • spuntați
  • spuntați
  • spuntarăți
  • spuntaserăți
  • spuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • spuntea
(să)
  • spunteze
  • spuntau
  • spunta
  • spuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)